eMedic.ro      


Fondat 2001     |                     Site dedicat informarii medicilor.                   |      English


   Acasă  |  Examene  |  Avizări  |  Jobs  |  Postuniversitar  |  Articole  |  Legislație  |  Aparatura medicala  |  Links  |  Forum  |  Contact

Proiect de H O T Ă R Â R E pentru aprobarea Strategiei de descentralizare în sistemul de sănătate

27.03.2009 / Ministerul Sanatatii

         În temeiul art.108 din Constituția României, republicată și al art. 8 din      Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

ART. 1.  Se aprobă Strategia de descentralizare  in sistemul de sănătate, denumită în continuare Strategie, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2.  Se desemnează Ministerul Sănătății ca instituție responsabilă pentru coordonarea implementării Strategiei. În acest sens, Ministerul Sănătății colaborează cu Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor și autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu atribuțiile legale ale acestora și prevederile prezentei Strategii.

 

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

STRATEGIA DE DESCENTRALIZARE IN SISTEMUL DE SANATATE

A. Introducere

         A1. Informații generale relevante

Evoluția diferitelor guvernări, mai ales a celor din spațiul european, a demonstrat o tendință accentuată de îndreptare către descentralizarea administrației publice centrale și către conferirea unei autonomii sporite autorităților publice locale.

Două dintre principiile ce stau la baza realizării obiectivelor strategiei de sănătate se referă la plasarea pacientului - și a cetățeanului în general - în centrul sistemului de sănătate, împreună cu responsabilitatea decidenților în fața sa. Acest lucru presupune o schimbare majoră a mecanismelor decizionale și de responsabilitate, astfel încât decizia să poată fi luată cât mai aproape de locul unde sunt furnizate și utilizate serviciile de sănătate. În acest mod se asigură o mai bună adecvare la nevoile de sănătate ale populației concomitent cu responsabilizarea directă a celor ce iau deciziile în fața comunității. Concomitent structurile centrale, în special Ministerul Sănătății, retrăgându-se din managementul de nivel local, se pot concentra pe funcțiile strategice, i.e. dezvoltarea de politici sectoriale, supravegherea și îndrumarea întregului sistem, incluzând activitățile din afara sistemului care au impact asupra stării de sănătate, ca și dezvoltarea mecanismelor și structurilor de cooperare intersectorială. Pentru aceasta este necesară creșterea capacității instituționale a Ministerului Sănătății, astfel încât să răspundă acestor noi roluri și dezvoltarea de noi structuri la nivel central și local, concomitent cu modificarea statutului unităților sanitare.

In acest context se realizeaza o strategie de descentralizare a asistentei medicale, care sa raspunda obiectivelor asumate prin Programul de Guvernare si care sa  conduca la obtinerea efectivă a dreptului la ocrotirea sanatatii, prevazut de Constitutia Romaniei.

Procesul de descentralizare va urmari delimitarea prerogativelor de putere publica intre nivelul central si cel local, debirocratizarea sistemului sanitar  prin transferul de competențe, atribuții și întărirea responsabilității comunitatii locale față de cetățean.

A2. Prioritati:

Obiectivele principale ale actualului Program de guvernare în domeniul sănătății constau în:

1. Îmbunătățirea stării de sănătate a populației, creșterea calității vieții în condițiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană.

    2. Aprobarea strategiei naționale de dezvoltare a serviciilor sanitare pe o perioadă de minimum 8 ani.

    3. Creșterea graduală a resurselor alocate, pentru asigurarea unui sistem de sănătate la nivel european.

    4. Oferirea și garantarea accesului tuturor cetățenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate.

    5. Dezvoltarea programelor de prevenție și de depistare precoce a bolilor.

     6. Asigurarea securitatii cetateanului si a populatiei, prin perfectionarea strategiei de supraveghere epidemiologica.

    7. Redresarea și dezvoltarea asistenței medicale din mediul rural.

    8. Creșterea veniturilor salariale ale personalului din sistemul sanitar.

    9. Participarea personalului sanitar la un program de educație continuă garantat de către stat.

    10. Asigurarea transparenței în cheltuirea banilor publici.

         A3. Politici și cadru juridic existent:

Prin Programului Național de Dezvoltare pe perioada 2007-2013, România și-a definit prioritățile și direcțiile de dezvoltare pe termen mediu.  Strategia PND 2007-2013 este structurată pe șase priorități naționale de dezvoltare, respectiv:

§        Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

§        Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

§        Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

§        Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

§        Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

§        Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.

În interiorul acestor priorități sunt abordate numeroase domenii / sectoare de intervenție specifice, între care sănătatea ocupă un loc important, prin:

- cresterea accesibilitatii populatiei la serviciile de sanatate;

- imbunatatirea calitatii si sigurantei actului medical;

- transparenta decizionala in scopul cresterii eficientei in utilizarea resurselor alocate si in   eliminarea pagubelor si a actelor de coruptie;

- dezvoltarea si modernizarea infrastructurii sistemului de sanatate;

- asigurarea resurselor umane profesionalizate;

- armonizarea legislativă și administrativă cu sistemele de sănătate din statele Uniunii Europene.

     Aceste obiective se suprapun peste prevederile programului de guvernare.

     Cadrul legislativ incident descentralizării unor competențe ale Ministerului Sănătății Publice este reprezentat de următoarele acte normative:

Ø     Legi

§        Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și competările ulterioare;

§        Legea nr. 195/2006, Legea-cadru a descentralizării;

§        Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare;

§        Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale

 

Ø     Ordonanțe de urgență/ordonanțe ale Guvernului

§        Ordonanța de urgență nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile administrației publice locale

§        Ordonanța Guvernului nr. 70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean și local

 

Ø     Hotărâri ale Guvernului

§       Hotărârea Guvernului nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale

§       Hotărârea Guvernului nr. 1718/2008 privind organizarea și funcționarea   Ministerului Sănătății

§       Hotararea Guvernului nr. 139/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru a descentralizării nr. 195/2006

§       Hotărârea Guvernului nr. 699/2004 pentru aprobarea Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administrația publică, 2004 - 2006

§       Hotărârea Guvernului nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare

§       Hotărârea Guvernului nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective

§       Hotărârea Guvernului nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în care își desfășoară activitatea unele unități sanitare de interes local din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiului București și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București

§       Hotărârea Guvernului nr. 1106/2002 pentru declararea unor unități sanitare de interes public național, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei

A4.  Premisele elaborării strategiei de descentralizare in sectorul sanitar sau a strategiei sectoriale pentru îmbunătățirea modului de exercitare a competențelor descentralizate

   Sistemul sanitar din Romania se află într-o perioadă de transformări profunde, de la faza anterioara anilor ’90, în care era în întregime proprietatea statului și era coordonat centralizat, de Ministerul Sănătății , la situația actuală în care formele de exercitare a practicii medicale s-au diversificat substantial, iar in relatia dintre pacient si furnizorul de servicii a intervenit casa de asigurari de sanatate.

Principalele aspecte vizate, în vedererea demarării reformei în sistemul de au fost:

     -   trecerea de la un sistem centralizat de stat spre unul finanțat prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate și apariția Casei Naționale de Asigurări de Sănătate(CNAS) cu rol de terț plătitor;

-         furnizarea de servicii medicale pe baza contractuala;

-         apariția unor modalități noi de plata a furnizorilor si introducerea competiției.

   

Resursele financiare alocate pentru competențele descentralizate

O dată cu apariția sistemului de asigurări sociale de sănătate peste 80% din fondurile destinate sănătății au fost asigurate din Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății asigurând fonduri de la bugetul de stat pentru programele naționale  de sănătate, investițiile în infrastructură și în aparatură de înaltă performanța

Resurse umane transferate

Aproximativ 70 % din numărul de posturi finanțate de la bugetul de stat a fost transferat, cu finanțare din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Numărul posturilor finanțate integral de la bugetul de stat a fost redus în perioada 1998-2005 cu 52% și aproximativ 4000 de posturi administrative au fost transferate de la direcțiile de sănătate publică la casele de asigurări de sănătate județene (circa. 2000 posturi în anul 1998).

 

 Baza materială transferată autorităților publice locale

a) Cabinete medicale, centre medicale și centre de diagnostic și tratament.

Spațiile cu destinație de cabinete medicale, indiferent de forma de organizare, au trecut în domeniul public al unităților administrativ teritoriale, fiind comodate sau concesionate medicilor care își desfășoară activitatea în aceste cabinete In prezent se analizează cele mai adecvate soluții pentru vânzarea spațiilor cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, către furnizorii de servicii medicale.

b) Spitale

Unele imobile compuse din construcții și terenuri aferente în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare respective, au trecut din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății în domeniul public al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor județene sau consiliilor locale, după caz, conform:

H.G. Nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare

H.G. Nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective

HG Nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în care își desfășoară activitatea unele unități sanitare de interes local din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiului București și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București

 O.G.   Nr. 70/2002 privind administrarea unităților sanitare publice de interes județean și local, cu modificarile si completarile ulterioare.

Acest ultim act normativ stabilește competentele Ministerului Sanatatii, ale directiilor de sanatate publica si ale consiliilor județene/locale, în ceea ce privește asigurarea resurselor financiare pentru cheltuielile de întreținere și gospodărire, reparații, consolidare, extindere și modernizare a unităților sanitare publice, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinație în bugetele locale. În baza acestui act normativ au fost înființate unitățile medico sociale, unități în subordinea consiliilor locale sau județene.

A5. Planificarea în timp

Prezenta strategie se va implementa in decursul anului 2009.

A6. Părțile implicate în elaborarea strategiei

Institutiile implicate sunt urmatoarele:

a. la nivel central:

-         Ministerul Sanatatii,

-         Ministerul Administratiei si Internelor,

-         Ministerul Finantelor Publice

b. la nivel local:

-         directiile de sanatate publica judetene si a Muncipiului Bucuresti,

-         consiliile judetene si locale,

c. Asociatii:

-         Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene din Romania;

-         Asociatia Municipiilor din Romania

-         Asociatia Oraselor din Romania

-         Asociatia Comunelor din Romania

A7. Principii ale strategiei de descentralizare în sistemul de sănătate.

-         Principiul transparenței în ceea ce privește luarea deciziilor și alocarea fondurilor.

-         Principiul descentralizării – transferarea unor prerogative ale administrației publice centrale către administrația publică locală;

-         Principiul autonomiei locale – consacrarea deplinei competențe în gestionarea și soluționarea problemelor apărute la nivel local și asumarea răspunderii pentru intervenție

-         Principiul cooperării – între instituțiile implicate în elaborarea și controlul implementării politicilor în domeniul sănătății și cele implicate în implementarea acestora.

-         Principiul responsabilității administrației publice județene și locale în ceea ce privește sănătatea publică;

-         Principiul subsidiarității, care constă în exercitarea competențelor de către autoritatea administrației publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean și care dispune de capacitate administrativă necesară;

-         Principiul asigurării resurselor corespunzătoare competențelor transferate;

-         Principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităților administrației publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;

-         Principiul echității, care implică asigurarea accesului tuturor cetățenilor la îngrijirile sanitare de bază;

-         Principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autoritățile administrației publice centrale a transferurilor speciale sau a subvențiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

 

2. Definirea problemelor

    2.1. Prezentarea concluziilor analizei stadiului procesului de descentralizare la nivel sectorial

Sistemul de sănătate din România are în multe privințe aceleași modalități de funcționare neschimbate în ultimii 30 de ani. În primul rând, sistemul este construit în jurul administrației centrale și în subsidiar în jurul personalului medical, pacientul sau reprezentanții acestuia fiind practic lipsiți de orice putere de a influența sistemul pe care ei îl finanțează. Singura modificare majoră a fost introducerea sistemului de asigurări de sănătate, care avea ca scop organizațional clarificarea și întărirea responsabilității principalului cumpărător de servicii de sănătate – Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). În interiorul sistemului de sănătate autoritatea centrală, Ministerul Sănătății (MS) își menține prea multe atribuții in ceea ce privește deciziile locale, în detrimentul aprofundării unor zone esențiale pentru funcționarea eficientă a sistemului de sănătate. Astfel, sistemele de asigurare a calității, siguranța pacientului și managementul riscului sunt direcții care vor trebui dezvoltate în viitor.

Pe de altă parte, în ceea ce privește alocarea resurselor, se constată ca pentru marea majoritate a spitalelor, FNUASS continuă să reprezinte o sursă unică sau preponderentă de finanțare, deși încă din anul 2002 s-a creat baza legală prin care autoritățile publice locale puteau contribui la susținerea unor cheltuieli administrative. Această realitate afectează calitatea serviciilor medicale furnizate pacienților și condițiile în care se desfășoară activitatea medicală.

Pe de altă parte, cadrul legislativ din domeniul sănătății se caracterizează prin transformări numeroase, care scad complianța în implementare, lipsă de rigurozitate în definirea rolurilor și a responsabilităților, existând chiar suprapuneri între diferite atribuții instituționale și structuri organizaționale. Acest lucru este datorat permanentelor schimbări de direcție în ceea ce privește structura și rolul sistemului sanitar, concomitent cu lipsa de resurse calificate pe diferite niveluri decizionale. Ca exemplificare, amplul pachet legislativ care a fost asumat de Parlament în 2006, a fost în mai puțin de un an modificat de peste 100 ori, uneori în prevederi esențiale și în același timp toată legislația secundară necesar㠖 normele de aplicare – a fost mult întârziată, astfel încât multe din prevederile legislative nu pot fi aplicate nici în prezent.

O altă zonă esențială pentru asigurarea unei bune stări de sănătate a populației ține de mecanismele și structurile necesare pentru a asigura o colaborare intersectorială adecvată, mulți dintre determinanții majori ai stării de sănătate neputând fi influențați exclusiv de către sectorul sanitar. Din acest punct de vedere, trebuie întărită capacitatea Ministerului Sănătății de a influența  celelalte sectoare de activitate, astfel încât acestea să  în calcul sănătatea atunci când își dezvoltă strategiile proprii. De altfel, Uniunea Europeană recomandă evaluarea politicilor, programelor și a oricăror intervenții din alte sectoare din punct de vedere al impactului asupra stării de sănătate a populației.

    2.2. Listarea problemelor identificate.

În urma analizelor efectuate de către specialiștii din cadrul Ministerului Sănătății și în urma consultării diferiților factori interesați, a fost identificat următorul set de probleme:

 -   centralizarea instituțională excesivă existentă în prezent

 -  existența unor paliere suplimentare de decizie care ingreunează activitatea la nivelul serviciilor publice deconcentrate: ex. obligativitatea avizării de către MS a bugetelor de venituri și cheltuieli și a statelor de funcții, a deblocărilor de posturi, a concursurilor, numirea în funcție a managerilor și existența unui contract de management între ministrul sănătății și conducătorii unităților sanitare publice etc;

- implicarea parțială a autorităților publice locale în rezolvarea problemelor specifice de sănătate de la nivelul comunității;

-  disparități în accesul populației la servicii medicale, deși cadrul legislativ garantează acoperirea universală și echitatea;

3. Obiectivul general

Imbunatatirea starii de sanatate a populatiei prin cresterea accesului la servicii medicale de calitate, adecvate nevoilor reale.

Obiective specifice:

a. Crearea cadrului operational pentru realizarea descentralizarii

b. Transferul competențelor privind administrarea unităților sanitare și managementul asistenței medicale către administrația publică locală sau judeteană;

c. Redefinirea rolului Ministerului Sănătății in elaborarea si implementarea politicilor de sănătate publica și a reglementărilor necesare funcționării sistemului de sănătate

4. Activități

Activitatile aferente obiectivului specific 1. „Crearea cadrului operational pentru realizarea descentralizarii”

Activitatea 1 – Infiintarea structurilor tehnice ale procesului  descentralizarii

Stadiu: realizat

A fost nominalizat  prin Ordinul ministrului sănătății nr.  209/2009 secretarul de stat din cadrul MS care sa faca parte din Comitetul tehnic interministerial  pentru  descentralizare, iar prin  Ordinul ministrului sănătății nr. 221/2009 a fost aprobata componența Grupului de lucru pentru descentralizarea competențelor.

Activitatea 2 -   Elaborarea strategiei de descentralizare a sistemului de sanatate

Responsabil - Grupul de lucru pentru descentralizare

Termen –  18 martie 2009

Stadiu: in curs de elaborare

-         Revizuirea strategiei de descentralizare in domeniul sanitar;

-         Aprobarea Strategiei in Comitetul tehnic interministerial

-         Organizarea procesului de consultare publica a Strategiei sectoriale de descentralizare

-         Elaborarea standardelor minime de cost si calitate – prin OMS nr. 276/2009 a fost aprobată comisia națională care va elabora ghidurile de practică medicală pentru 10 afecțiuni (boli cerebrovasculare, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, hipertensiune arterială, boli pulmonare cronice, cancer de col, sân, prostată și colon și diabet zaharat); aceste ghiduri vor fi aplicate la nivel național începând cu 1 iulie 2009. Ghidurile de practică reprezintă instrumente recunoscute de îmbunătățire a calității îngrijirilor, în special a celor mai complexe. Odată ce ministerul declară că un ghid de practică se aplică pentru o anumită specialitate, spitalul va primi rambursarea integrală a serviciilor furnizate numai dacă poate dovedi că folosește în mod curent ghidurile aprobate.

-         Aprobarea prin hotarare de guvern a Strategiei de descentralizare in sistemul sanitar

Activitatea 3 -  Elaborarea si aprobarea legislatiei necesare punerii in aplicare a strategiei de descentralizare

Responsabil – structurile din Ministerul Sănătății

Stadiu: in curs de realizare

Termen de intrare in vigoare:

a. Acte normative noi - vor intra în vigoare la 1 septembrie 2009:

- Legea descentralizarii in sanatate

- Legea sanatatii

b. Acte normative ce urmeaza a fi modificate – 31 mai 2009

- Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;

- Ordonanta de urgenta nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale

- Hotărârea Guvernului nr. 56/2009pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale

Hotararea Guvernului nr. 1718/2008 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii

- Hotărârea Guvernului nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective, cu modificările ulterioare

- Hotărârea Guvernului nr. 867/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective

- Hotărârea Guvernului nr. 1096/2002 privind trecerea imobilelor în care își desfășoară activitatea unele unități sanitare de interes local din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiului București și în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București

- Hotararea Guvernului nr. 1106/2002 pentru declararea unor unități sanitare de interes public național, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei

Activitatea 4. Monitorizarea etapelor procesului de descentralizare

Responsabil – structurile MS si ale consiliilor judetene/locale

Termen – permanent

Ministerul Sănătătii va acționa permanent pentru monitorizarea etapelor de descentralizare si va face ajustările necesare, în funcție de derularea activităților și de rezultatele parțiale obținute.

Activitatile aferente obiectivului specific 2. “Transferul competențelor privind administrarea unităților sanitare cu paturi și managementul asistenței medicale către administrația publică locală sau judeteană”

Activitatea 1. Infiintarea la nivelul autoritatilor locale de structuri proprii de management al unitatilor de asistență medicală preluate

La nivelul fiecărui județ și a municipiului București, competentele privind managementul asistentei medicale se vor transfera consiliilor judetene/locale, dupa caz. Autoritatile locale isi vor infiinta structuri proprii de management al unitatilor medicale preluate.

Atributiile structurilor proprii de management a unitatilor publice de furnizare de servicii medicale, ale autoritatilor locale vor consta in:

-         coordonarea funcțională a tuturor activităților de asistență medicală din județ;

-         reprezentarea autorității locale in consiliul de administratie al unitatilor medicala

-         alocarea resurselor proprii la nivel județean si local în funcție de nevoile prioritare de sănătate ale populației;

-         avizarea proiectului bugetului de venituri si cheltuieli;

-         avizarea planului de investitii si cheltuielilor de capital care vor fi finantate din bugetul local;

-         avizarea propunerilor de dotare cu aparatura de inalta performanta, finantate de MS, pe baza identificarii nevoilor normative si a studiilor cost/eficacitate;

-         fundamentarea propunerilor adresate MS pentru dezvoltarea furnizarii unor  servicii medicale necesare rezolvarii problemelor de sanatate ale populatiei din zona administrativ teritoriala de care raspunde;

-         controlul calității managementului unitatilor aflate in subordine si adoptarea masurilor necesare pentru corectarea deficientelor;

-         evaluarea gradului de satisfactie al populatiei privind calitatea serviciilor medicale oferite de unitatile medicale detinute.

Activitatea 2. Transferul unitatilor sanitare de interes judetean/local

-         transferul catre autoritatile administratiei publice locale – respectiv consiliile judetene sau locale, dupa caz,  al unor unități sanitare publice de tip: spitale judetene, municipale, orasenesti si comunale, spitale de boli cronice, de monospecialitate, centre de sanatate, centre medicale, centre de diagnostic și tratament, policlinici cu plată.

-         mentinerea la Ministerul Sanatatii numai a unor spitale sau institute clinice si a spitalelor de interes national.

Spitalele transferate vor fi finantate dupa cum urmeaza:

a. din Fondul national unic de asigurari de sanatate - pentru servicii medicale contract cu CASJ

b. de la bugetul de stat – pentru programe nationale de sanatate, actiuni de sanatate (cercetare, rezidenti, UPU etc.), dotare cu aparatura de inalta performanta

c. de la bugetele locale, pentru orice tip de cheltuieli. Administratia publica locala va finanta in mod obligatoriu reparatiile curente, reparatiile capitale utilitatile, consolidarile, modernizarile si achizitiile de obiecte de inventar, echipamente si aparatura medicala, altele decat cele de inalta performanta).

d. alte surse, potrivit legii.

Activitatea 3. Inventarierea nevoilor reale ale spitalelor privind  reparatiile curente, reparatiile capitale utilitatile, consolidarile, modernizarile si achizitiile de obiecte de inventar, echipamente si aparatura medicala, altele decat cele de inalta performanta  

Activitatea 4. Planificarea bugetara pentru 2010 pe baza nevoilor reale

Activitatea 5. Infiintarea Consiliilor de administratie la nivelul spitalelor

Se va infiinta consiliul de administratie al spitalului, format din reprezentanti ai Ministerului Sanatatii, ai caselor de asigurari de sanatate, ai consiliilor judetene/locale și ai organizațiilor profesionale de nivel judetean (colegiul medicilor, ordinul asistentilor medicali si moaselor). Pentru spitalele clinice acesta va avea reprezentanti ai facultatii/universitatii de medicina respective.

Activitatea 6. Dezvoltarea cadrului de monitorizare a calității managementului unitatilor aflate in subordine si adoptarea masurilor necesare pentru corectarea deficienelor

Activitatea 7. Evaluarea gradului de satisfactie al populatiei privind calitatea serviciilor medicale oferite de unitatile medicale detinute

Activitatile aferente obiectivului specific 3. „Redefinirea rolului Ministerului Sănătății in elaborarea si implementarea politicilor de sănătate publica și a reglementărilor necesare funcționării sistemului de sănătate”

Activitatea 1. La nivelul fiecărui județ și a municipiului București, se vor reorganiza Direcțiile de sănătate publică, urmand ca statutul juridic si modul de organizare sa fie reglementate prin acte normative.

Competențe mentinute:

§        supravegherea epidemiologica și controlul problemelor de sănătate publică (boli transmisibile și netransmisibile, determinanții stării de sănătate, asistenta de sanatate publica a colectivitatilor organizate de copii și tineri, asistența mamei și copilului etc);

§        monitorizarea și evaluarea factorilor de risc la nivel national si teritorial și dezvoltarea de măsuri specifice pentru reducerea impactului acestora, conform metodologiilor nationale;

§        coordonarea si organizarea asistentei medicale de urgență la nivel județean;

§        colaborarea cu inspectoratul pentru situatii de urgenta in supravegherea și evaluarea situațiilor/fenomenelor cu risc pentru starea de sănătate a populației și solicitarea colaborării structurilor de specialitate abilitate pentru eliminarea/anihilarea riscului;

§        promovarea sănătății;

§        legătura informațională cu unitățile sanitare;

§        controlul în sănătate publică și în asistența medicală;

§        implementarea programelor naționale de sănătate;

§        coordonarea profesională a tuturor activităților de asistență medicală din județ.

De altfel, noua structura a directiilor de sanatate publica aprobată prin Ordinul ministrului sanatatii nr. 127/2009 (anexat) a fost astfel concepută încât divizarea sa fie posibila si facila.

Activitatea 2. Se va înființa Institutul National de Sanatate Publica, prin reorganizarea institutelor/centrelor de sănătate publică existente în țară, asigurând, prin concentrarea într-o singură unitate, performanța profesională și resursele umane de specialitate necesară activităților specifice.

Acest institut va cuprinde trei Centre Naționale (de Supraveghere și Control a Bolilor, de Supraveghere a Mediului Comunitar și Muncă și de Promovare a Sănătății) și secțiile externe cu profil de activitate profesională identică cu ale Centrelor Naționale, distribuite în teritoriul național în locația actualelor institute/centre de sănătate publică, asigurând un sistem informațional coerent pentru supraveghere și posibilitate optimă pentru alertă și răspuns precoce în toate situațiile de risc sau critice, amenințări pentru starea de sănătate a populației.

Activitatea 3. Intarirea capacitatii de reglementare si control la nivelul Ministerului Sanatatii

Ministerul Sanatatii isi va pastra in principal competentele de planificare, reglementare si de control, dupa cum urmeaza:

- la nivel local se vor mentine competentele in domeniul sanatatii publice si cele de control incluzand controlul in sanatate publica si in domeniul asigurarii conditiilor necesare pentru garantarea calitatii serviciilor medicale; acestea vor fi gestionate de directiile de sanatate publica judetene.

- la nivel central se vor mentine functiile de elaborare de politici, de reglementare, de control, de avizare conformă a modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului și a denumirii pentru unitățile sanitare cu paturi transferate, la solicitarea autorităților publice județene sau locale.

 

Competente transferate autoritatilor publice judetene/locale prin procesul de descentralizare

Competențe transferate administrației publice locale

O trăsătură a sistemelor de sănătate bazate pe principiile pieței o constituie existența unui grad înalt de responsivitate a serviciilor față de nevoile în schimbare ale populației. Acesta este cel mai bine realizabil în condițiile în care deciziile operaționale sunt luate la un nivel cât mai apropiat de cel al furnizării serviciilor. Mai mult, magnitudinea deciziilor necesare în privința unor aspecte cum ar fi restructurarea bunurilor și serviciilor, implementarea programelor de

îngrijire, încadrarea cu personal conform noilor modalități de îngrijire, etc., va face imposibilă avansarea strategiei în condițiile existenței în continuare a unui sistem centralizat de decizie operațional. Totuși, acest proces de descentralizare a responsabilității manageriale trebuie să fie însoțit de o îmbunătățire semnificativă a managementului serviciilor la nivel regional deoarece structurile de management actuale nu vor putea face față (lucru evident, fiindcă dacă actualele structuri ar fi avut această capacitate, nu ar mai fi existat necesitatea exprimată permanent de reformare a sistemului spitalicesc).

Consiliile judetene, potrivit Legii cadru a descentralizarii, au urmatoarele atributii:

- asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judetean privind sanatatea;

- exercită competente exclusive in administrarea unităților sanitare publice de interes judetean.

Competente ce se transferă consiliilor judetene:

a)     administrarea unitatilor sanitare publice de interes judetean;

b)    numirea managerului, pentru unitățile sanitare pe care le dețin, la propunerea consiliului de administratie al spitalelor;

c)     managementul asistenței medicale pentru unitățile sanitare pe care le dețin, constând în:

-         evaluarea indicatorilor (stabiliți prin ordin al ministrului sănătății) privind activitatea desfășurată în unitățile sanitare publice;

-         aprobarea modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului și a denumirii pentru unitățile sanitare cu paturi al căror management le-a fost transferat, pe baza avizului conform al Ministerului Sănătății;

d)    aprobarea proiectelor bugetelor de venituri și cheltuieli și a situațiilor financiare trimestriale și anuale transmise de unitățile sanitare publice aflate in subordine precum si a execuției bugetare;

e)     controlul modului de utilizare a fondurilor alocate pentru unitățile sanitare pe care le dețin;

f)      activitati de avizare pentru proiecte si obiective care sunt de interes general al comunitatii (PUG, PUZ, depozite locale de deseuri, programul fermierului, retele de canalizare);

g)     coordonarea, supravegherea si asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfasurare a activitatilor medicale preventive si curative din cabinetele medicale sau de medicina dentara din unitatile de invatamant din judet;

h)     finanțarea in mod obligatoriu pentru reparatiile curente, reparatiile capitale utilitatile, consolidarile, modernizarile si achizitiile de obiecte de inventar, echipamente si aparatura medicala, altele decat cele de inalta performanta pentru unitățile sanitare pe care le dețin, precum si pentru unitatile sanitare de interes local pe care consiliile locale nu le pot finanta;

i)       coordonarea, supravegherea si asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfasurare a activitatilor mediatorilor sanitari rromi si a asistentilor comunitari angajați ai consiliului județean;

Consiliile locale potrivit Legii cadru a descentralizarii, au urmatoarele atributii:

- asigură, potrivit competențelor sale cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind sanatatea;

- au competente exclusive in administrarea unităților sanitare publice de interes local;

- exercită competențe partajate cu autoritățile administrației publice centrale in prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență la nivel local.

Competente ce se transfera consiliilor locale:  

a)     administrarea unitatilor sanitare publice de interes local;

b)    numirea managerului, pentru unitățile sanitare pe care le dețin, la propunerea consiliului de administratie al spitalelor;

c)     managementul asistenței medicale pentru unitățile sanitare pe care le dețin, constând în:

-         evaluarea indicatorilor (stabiliți prin ordin al ministrului sănătății) privind activitatea desfășurată în unitățile sanitare publice;

-         aprobarea modificărilor de structură organizatorică, a reorganizării, restructurării, schimbării sediului și a denumirii pentru unitățile sanitare cu paturi al căror management le-a fost transferat, pe baza avizului conform al Ministerului Sănătății;

d)    aprobarea proiectelor bugetelor de venituri și cheltuieli și a situațiilor financiare trimestriale și anuale transmise de unitățile sanitare publice aflate in subordine precum si a execuției bugetare a acestora;

e)     controlul modului de utilizare a fondurilor alocate pentru unitățile sanitare pe care le dețin;

f)      activitati de avizare pentru proiecte si obiective care sunt de interes general al comunitatii (PUG, PUZ, depozite locale de deseuri, programul fermierului, retele de canalizare);

g)     coordonarea, supravegherea si asigurarea fondurilor necesare pentru buna desfasurare a activitatilor medicale preventive si curative din cabinetele medicale sau de medicina dentara din unitatile de invatamant pe care le dețin;

h)     coordonarea, supravegherea si asigura fondurile necesare pentru buna desfasurare a activitatilor mediatorilor sanitari rromi si a asistentilor comunitari pe care îi dețin;

i)       Urmărirea încadrării în normativele de personal aprobate pentru unitățile sanitare pe care le dețin;

j)       finanțarea in mod obligatoriu pentru reparatiile curente, reparatiile capitale utilitatile, consolidarile, modernizarile si achizitiile de obiecte de inventar, echipamente si aparatura medicala, altele decat cele de inalta performanta pentru unitățile sanitare pe care le dețin;

Rezultate ale procesului de descentralizare

Prin punerea in aplicare a procesului de descentralizare se implementează principiile echitații, calității, responsabilității și centrării pe pacienți/cetateni; toate aceste principii au fost în diferite grade, asumate și acceptate de toate guvernările post 1990, ele fiind în același timp în concordanță cu toate acordurile și documentele internaționale la care România este semnatară.

Echitatea

”Fiecare individ trebuie să aibă oportunități juste de a-și atinge întregul potențial de sănătate, nimeni nu trebuie să fie dezavantajat în atingerea acestui potențial, dacă acest lucru poate fi evitat. Inechitățile se referă la diferențele în sănătate care nu sunt numai necesare și evitabile dar, în plus, sunt considerate și injuste.”

Îmbunătățirea echității accesului va îmbunătăți sănătatea prin asigurarea că oamenii știu la ce servicii au dreptul, cum să le obțină. Echitatea va trebui să stea în centrul dezvoltării tuturor politicilor publice pentru a reduce diferențele în starea de sănătate, diferențe care se regăsesc de-a lungul întregului spectru social al României.

Centrarea sistemului pe cetățean

Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care ajută oamenii să fie mai sănătoși, un sistem care este corect, în care oamenii să aibă încredere și care este acolo când e nevoie de el. Modul în care serviciile de sănătate sunt furnizate în cadrul sistemului trebuie personalizat.

Acest lucru înseamnă că:

• serviciile trebuie organizate, localizate și accesate în așa fel încât să se țină cont de nevoile și preferințele comunităților pe care le deservesc;

• sistemele sociale și de sănătate trebuie să fie capabile să asimileze diferențele

preferințelor pacienților și să încurajeze procesul de luare în comun a deciziilor;

• consumatorului să i se dea un control mai mare, dar și o responsabilitate mai mare pentru propria sănătate;

• consumatorii trebuie să aibă acces la informații de mare calitate în ceea ce privește sănătatea pentru a beneficia total de sistemul social și de sănătate și pentru a putea participa la deciziile legate de propria lor sănătate. Informațiile de calitate disponibile stimulează alegerea informată și sporesc șansele de menținere sau recăpătare a stării de sănătate;

• o implicare sporită a consumatorului ca și partener în planificare și evaluare, reprezintă o componentă importantă în promovarea transparenței și responsabilizării în sistemul de sănătate.

Calitatea

Câștigarea încrederii populației în sistemul de sănătate presupune garantarea calității. Calitatea în sănătate înseamnă că:

• sunt stabilite standarde bazate pe dovezi în parteneriat cu consumatorii și sunt validate extern;

• îmbunătățirea continuă este o valoare recunoscută și acceptată a sistemului de sănătate.

Responsabilizarea

Responsabilizarea include responsabilități financiare, organizaționale și profesionale.

Responsabilizarea este cu atât mai eficientă cu cât se realizează mai aproape de locul în care oamenii beneficiază, sau nu, de deciziile luate. De aceea un corolar al responsabilității este descentralizarea organizațională și decizională, ori de câte ori este posibil. Modele de planificare și evaluare mai bune trebuie să demonstreze că resursele existente sunt utilizate în mod cât mai eficient posibil. Întărirea și clarificarea responsabilității, precum și mecanismele de măsurare vor necesita acțiuni pe mai multe fronturi.

În urma acestor intervenții sistemul de sănătate din România va trebui să prezinte minimal următoarele caracteristici:

• Să furnizeze servicii de sănătate integrate, bazate pe relații de îngrijire continuă, în care pacientul să primească serviciile medicale de care are nevoie și în forme variate, la toate nivelurile de asistență, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 zile pe an.

• Pacienții/cetatenii vor deveni parteneri în luarea deciziilor, primind informațiile necesare și având oportunitatea de a-și exercita controlul – în măsura dorit㠖 asupra deciziilor de îngrijiri medicale care îi afectează direct, înlocuind modelul existent cu unul de parteneriat pentru sănătate.

• Noua organizare a sistemului va facilita accesul sporit la informații relevante al tuturor actorilor din sistemul de sănătate, toate acestea urmând a fi facilitate conform strategiei de informații din sănătate.

• Sistemul sanitar va trebui să-și crească transparența, să pună la dispoziția pacienților și familiilor acestora informații care să le permită să ia decizii informate atunci când aleg un furnizor de servicii de sănătate, un spital sau dintre alternativele de tratament. Acestea ar trebui să includă informații privind performanța sistemului în ceea ce privește siguranța, practică bazată pe dovezi și satisfacția pacientului.

• Toate deciziile luate în sistem, de la cele de alocare a resurselor la nivel național până la cele legate de metodele de diagnostic și tratament vor trebui să fie bazate pe cele mai bune cunoștințe științifice, disponibile la acel moment.

• Asigurarea calității actelor medicale va deveni un element fundamental al sistemului,

noile structuri propuse urmând să aibă ca obiect exclusiv de activitate acest domeniu.

• Siguranța va fi o caracteristică de bază a sistemului. Reducerea riscului și asigurarea siguranței pacientului va fi sprijinită prin sistemele și procedurile informaționale propuse și prin sistemul de calitate care vor ajuta la recunoașterea, prevenirea și diminuarea erorilor.

• Cooperarea între discipline și profesii va fi încurajată, atât între diferitele nivele de asistență, cât și între specialiștii de la același nivel. Dezvoltarea de echipe multidisciplinare ca bază a furnizării serviciilor va necesita - în afara schimbărilor ce țin de sistemul de sănătate - și modificări la nivelul sistemului de învățământ medical de toate gradele.

• Organizarea sistemului va fi astfel făcută încât să faciliteze cooperarea intersectorială, esențială pentru abordarea determinanților sănătății cu impact crescut asupra sănătății.

Planul de acțiune al strategiei de descentralizare in sistemul de sănătate ( detalii )

 


www.LaMedic.ro : Site dedicat informarii medicale . www.la-Bucuresti.ro : Site dedicat informarii bucurestenilor.

©2009 SARO Media SRL