Interviu acordat de Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, site-ului REALITATEA.NET.

28.05.2010 / RealitateaTV

 

REALITATEA.NET: Două paciente, între care şi prim-solista Teatrului Naţional de Operetă, Amelia Antoniu, au intrat în comă în urma unei infecţii din spital. De unde au contractat această infecţie,  a cui este vina?

C. Irimie: Nu cunosc rezultatele raportului, dar operaţia de rezecţie de col care i s-a făcut sopranei Antoniu nu putea să inducă în nici un caz o infecţie din cauza unei manevre nesterile, deci calea de transmitere a infecţiei nu a fost de la această manevră ginecologică. Au fost acolo multe alte deficienţe în secţia respectivă, altele au fost căile, dar n-am fost acolo şi nu mă pot pronunţa.

REALITATEA.NET:Şi toate aceste cazuri care s-au produs în ultimul timp ce au la bază – medici slab pregătiţi, infecţii intraspitaliceşti, management defectuos, care e cauza?

C. Irimie: Infecţiile intraspitaliceşti există peste tot în lume, nu este spital în care să nu fie astfel de infecţii, dar problema este de cum le ţinem sub control şi aici trebuie să colaboreze mai mulţi factori – medicii epidemiologi, cei care fac controlul în sănătate publică şi merg prin spitale să controleze modul în care se respectă măsurile impuse, pentru că există un ordin foarte clar al ministrului Sănătăţii care spune ce trebuie să facă un spital ca să evite propagarea unor asemenea infecţii. Un profesor vienez a constatat că în maternitate apăreau infecţiile post-naştere într-un număr foarte mare şi foarte grave, după ce studenţii veneau de la lecţia de anatomie, deci se transportau microbii. Şi, atunci, el a spus că trebuie să ne spălăm pe mâini, să purtăm halate şi abia apoi să intrăm în secţie şi vă vizităm bolnavii, iar noi am uitat să ne spălăm pe mâini. În foarte multe spitale şi mulţi colegi au uitat să se spele pe mâini generic vorbind, deci au uitat să respecte aceste măsuri de bază, de protejare a bolnavului de propagare a unei infecţii.

REALITATEA.NET: Şi credeţi că aceste reguli minime de igienă au dus la apariţia cazurilor din ultimul timp?

C. Irimie: În medicină, acestea sunt nişte reguli de bun-simţ, pe care studenţii le învaţă din anul trei de facultate. Din nefericire, atât medicii, cât şi cadrele medii au uitat regulile de bază al medicinii şi din cauza aceasta se întâmplă foarte multe accidente nefericite.

REALITATEA.NET: Deci, credeţi că aceasta e una din cauzele acestor cazuri.

C. Irimie: Sunt convins, pentru că eu vin din sistem şi ştiu ce vorbesc. Am devenit foarte grăbiţi în ultimul timp şi am început să sărim peste nişte etape şi în pregătirea profesională, şi în ceea ce înseamnă respectul faţă de cei din jurul nostru şi faţă de profesie, din această cauză se întâmplă ceea ce se întâmplă. Deci, translatând toată vina pe sistemul medical, nu e chiar corect. 75% din ceea ce se întâmplă cu sănătatea unei populaţii nu e din cauza sistemului medical, ci altor factori determinanţi ai stării de sănătate - sociali, economici, culturali şi 25% din cauza sistemului.

REALITATEA.NET: Apropo de raportarea infecţiilor intraspitaliceşti, preşedintele CMR spune că la noi se încearcă reducerea raportării lor, din cauză că se sancţionează, în timp ce în străinătate, spitalele care raportează infecţiile nosocomiale sunt premiate. La noi de ce se întâmplă acest lucru?

C. Irimie: Mi se pare o abordare puţin greşită faţă de ceea ce se întâmplă. Între parametrii pe care trebuie să-i respecte un spital este şi procentul de infecţii intraspitaliceşti raportate, iar bunul stil românesc a spus că dacă acesta este un aspect după care suntem apreciaţi în activitatea noastră managerială, atunci ne angajăm la zero infecţii, că nu putem noi să avem în spitalul nostru astfel de cazuri, uitând şi managerii, şi cei care au făcut aceşti indicatori, că nu există spital în lume în care să nu existe infecţii nosocomiale. Deci, nimeni n-a sancţionat pe nimeni, dacă mi se dă un exemplu că a fost sancţionat cineva că a raportat infecţii, îmi retrag cuvintele. Dar dacă s-ar raporta corect am putea vedea care sunt locurile respective şi am putea acţiona corespunzător. Cel mai adesea, secţiile în care apar infecţii nosocomiale sunt cele de anestezie-terapie intensivă, obstetrică, nou-născuţi şi pediatrie. Fiecare persoană atunci când se internează vine în spital cu proprii microbi, plus că, în România încă mai sunt cazuri în care femeile însărcinate ajung la medic atunci când trebuie să nască, fără să facă nici un control înainte. Să nu uităm că noi avem cea mai mare mortalitate prin cancer de col uterin, pentru că femeile nu se duc, cel puţin o dată pe an, la ginecolog să-şi facă un consult şi un test Babeş-Papanicolau, pentru depistarea cancerului de col.

REALITATEA.NET: Legea pentru Fertilizare in vitro în ce stadiu mai este? Multe spitale de stat au închise secţiile de profil de anul trecut, iar cererea de FIV a crescut la privat.

C. Irimie: Legea este în discuţie la Parlamentul României, există un grup de lucru în care sunt cooptaţi şi specialişti din MS, se lucrează acum la un proiect de lege care va fi introdus în Parlament cât de curând şi cred că va ieşi o lege bună. Multe spitale de stat au închise secţiile de profil de anul trecut, iar cererea de FIV a crescut la privat. Spitalele sunt închise pentru că nu îndeplinesc condiţiile, dar şi la stat şi la privat, tot se plăteşte, dar cei de la stat nu îndeplineau condiţiile pe care trebuie să le respecte.

REALITATEA.NET: Domnule secretar de stat, şeful Colegiului Medicilor din România (CMR), Vasile Astărăstoae, spunea în urmă cu câteva săptămâni, că în România ar trebui să se declare "stare excepţională" în ceea ce priveşte exodul medicilor. Peste 10% din doctorii de la noi au plecat să profeseze în străinătate, mai sunt 5.000 de cereri şi, probabil, după reducerile salariale de 25% vor mai urma şi alte solicitări în acest sens. Ce facem în această situaţie, pentru că România are deja un deficit de medici?

C. Irimie: România are şi un deficit de medici, dar este vorba şi de o repartiţie incorectă a medicilor pe zone. Sunt zone în ţară în care numărul medicilor este satisfăcător şi mă refer aici la cele din centrele universitare mari (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi, Târgu-Mureş), mai ales că există un număr mare de doctori în pregătire, dar sunt şi alte oraşe şi centre judeţene unde numărul medicilor este mai mic şi nici dorinţa celor tineri nu converge spre aşa ceva. Faptul că nu putem împiedica exodul medicilor este un lucru care nu ţine de Ministerul Sănătăţii, iar acest lucru se întâmplă peste tot. Medici din Belgia pleacă în Franţa, alţii din Franţa se duc în Anglia, din Anglia în America, pentru că peste tot în Europa dreptul la muncă e garantat în orice stat din comunitate şi nu putem împiedica pe nimeni să se ducă să lucreze în condiţii mai bune. Din nefericire, noi nu avem posibilitatea să plătim doctorii la nivelul pe care ei şi l-ar dori şi ştiu că l-ar avea în ţările din Europa de Vest, dar în această meserie nu trebuie să pornim de la partea financiară, trebuie să punem şi un pic de pasiune. Medicina nu trebuie să se facă numai de dragul banilor, pentru că implică responsabilitate şi este bine să ai o chemare pentru domeniul respectiv.

REALITATEA.NET: La ce specialităţi medicale are România deficit de medici?

C. Irimie: În principal, este vorba de anestezişti şi cardiologi, dar mai sunt şi alte specialităţi care nu sunt considerate atractive de către tineri. În ultima perioadă, s-a observat chiar un paradox – dacă în anii din urmă cele mai mari medii cu care se luau examenele de rezidenţiat erau în specialităţi precum obstetrică-ginecologie, chirurgie, neurochirurgie, acum lumea se îndreaptă către medicină legală, anatomie patologică.

REALITATEA.NET: De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?

C. Irimie:La aceste specialităţi, veniturile sunt substanţial mai mari decât la celelalte. De asemenea, mulţi tineri se îndreaptă către oftalmologie sau ORL, unde se poate practica profesia în sistem ambulator foarte uşor şi cu câştiguri materiale imediate. În plus, la aceste domenii, riscul de a greşi este mai mic, pentru că în prezent se pune foarte mult problema acestui „atac” care apare în media împotriva medicilor şi acuzaţiilor multiple de malpraxis. În aceste condiţii, tinerii fug de specialităţile cu risc ridicat, pentru a nu fi învinuiţi de greşeală şi au început să evite specialităţile precum obstetrica, anestezia, chirurgia.

REALITATEA.NET: Acestea sunt domeniile cele mai dificile?

C. Irimie: Sigur, pentru că medicii se confruntă cu pacienţi la care complicaţiile pot să apară rapid şi, de cele mai multe ori, pot fi fatale. Eu consider că obstetrica este cea mai dificilă din profesiile medicale, pentru că pe poarta spitalului intră un pacient şi trebuie să iasă minim doi  în stare bună. De aceea, şi cele mai multe cazuri de acuzaţii de malpraxis se îndreaptă către obstetricieni, de aceea a şi crescut numărul cezarienelor. Este adevărat că dacă ajungi obstetrician în Franţa sau America poţi câştiga foarte mult, dar preţul pentru asigurarea de malpraxis este imens, de multe ori îţi înjumătăţeşte venitul numai rata asigurării de malpraxis.

REALITATEA.NET: Pentru că tot vorbeaţi de acuzaţiile care li se aduc medicilor de obstetrică-ginecologie, avem cazul recent al tinerei de la Maternitatea Polizu care a decedat cu câteva luni înainte de a naşte, mai este cazul tinerei de la Constanţa care a murit în urma unui avort făcut la cerere, dar după perioada indicată. În aceste condiţii, când pacienţii acuză medicii de malpraxis, totuşi, sunt mulţi doctori care pleacă să profeseze în străinătate. Aşadar, pentru ce se întâmplă în sistem sunt de vină medicii, sunt slab pregătiţi, e de vină sistemul, managementul?

C. Irimie: În nici un caz nu sunt de vină medicii. În obstetrică există riscul materno-fetal, descris în cărţile de profil. La Polizu nu s-a finalizat ancheta medico-legală şi nu mă pot pronunţa, iar la Constanţa este vorba de o încălcare a legislaţiei în vigoare, pentru că legea spune foarte clar că avortul la cerere se face până la 12 săptămâni de vârstă gestaţională. Iar acest chiuretaj, fără să aibă în spate o indicaţie medicală absolută, mi se pare o încălcare a prevederilor legilor pe care trebuie să le respectăm. Ce s-a întâmplat acolo a fost o perforaţie uterină, un accident care se poate întâmpla oricui, pentru că operaţia de evacuare a sarcinii se face prin chiuretaj uterin, care presupune nişte manevre făcute într-un spaţiu ascuns, deloc la vedere, cu nişte instrumente ascuţite, tăioase şi care pot leza un perete uterin. Nu există obstetrician care să nu fi făcut o perforaţie la viaţa lui, în momentul în care a chiuretat, pentru că aceasta este o manevră oarbă, făcută cu nişte instrumente metalice ascuţite.

REALITATEA.NET: Multe spitale au ajuns aproape în pragul falimentului, spre exemplu SUUB care în urmă cu peste o săptămână mai avea 12 lei în cont, iar alte spitale din ţară se plâng de lipsă de medicamente şi nu numai. Ce se va întâmpla în această situaţie?

C. Irimie: Sunt convins că multe spitale se plâng de lipsă de medicamente, pentru că sunt spitale în care 80-90% din bugetul unităţii îl reprezintă drepturile salariale ale personalului şi, atunci, ce poţi să faci cu 10-20%, că ai de plătit utilităţi, medicamente, materiale sanitare, reactivi, filme radiologice.

REALITATEA.NET: Dar cum s-a ajuns în această situaţie?

C. Irimie: S-a ajuns şi, din această cauză noi vrem să facem şi descentralizarea şi restructurarea spitalelor, pentru că nu numărul lor este cel mai important lucru, ci felul în care îngrijim bolnavii în aceste spitale. Avem 431 de spitale în România, din care 150 de spitale consumă 85% din bugetul alocat îngrijilor spitaliceşti, iar restul trăiesc din cei 15%, pentru că nu fac servicii medicale. Apoi, avem spitale cu doi doctori, 7-12 asistenţi şi 45 de muncitori şi personal TESA – contabili, referenţi, şoferi – de-asta nu mai au bani.

REALITATEA.NET: Şi, totuşi, cum s-a ajuns acum în această situaţie?

C. Irimie: La campania electorală din 2008, au crescut sporurile, s-au acordat tot felul de drepturi - şi nu că personalul n-ar fi avut dreptul la creşteri salariale - dar, în acelaşi timp, s-a mai întâmplat un lucru - a scăzut cota de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate. În acest fel, salariile au crescut, fondul s-a micşorat şi a apărut acest dezechilibru. Dacă la acelaşi buget, un spital avea în urmă cu câţiva ani cheltuieli de 60-70% cu personalul, acum acest procent a ajuns aproape la 90%.

În plus, în foarte multe spitale s-au făcut angajări din plin, în 2009. În unele locuri, spitalele au reprezentat singurul loc în care s-au putut angaja persoane dintr-o comunitate locală, pentru că era singura unitate care funcţiona şi putea să dea salarii, într-o zonă în care s-a închis vreo făbricuţă.

REALITATEA.NET: Şi care sunt aceste spitale, sunt din Capitală sau din toată ţara?

C. Irimie: Sunt multe astfel de spitale în toată ţara sunt, nu Capitala e problema, Bucureştiul e chiar un exemplu fericit, că are multe spitale şi mult personal. Noi am făcut o evaluare pe care o finalizăm în curând şi după ce o să facem descentralizarea şi transferăm spitalele către autorităţile publice locale, vom vedea ce vom face pentru că avem nevoie şi de un alt tip de îngrijiri. Noi nu avem în România spitale de îngrijiri paleative, pentru bolnavii în faze terminale şi, de multe ori, îi ţinem pe aceşti pacienţi în spitale de urgenţă, unde costurile sunt foarte mari. Nu e nevoie să ţii un pacient, 3,5,7 la secţia de terapie intensivă, când ai putea foarte bine să-l îngrijeşti într-un spital în care nu mai e nevoie de personal cu studii superioare, deci medici, ci ai nevoie de personal de îngrijire – asistente, infirmiere. Dar e clar că nu putem închide nici un spital fără să punem ceva în loc, pentru că nu-i putem lăsa pe acei oameni fără un spital.